Margaret Atwood, "Alias Grace", traducere şi note de Nicoleta şi Florin Irimia, Editura Leda, Grupul editorial Corint (tel. 021/319.88.22), 672 p.
Cum literaturile naţionale contemporane trebuie să aibă fiecare câte o "Mare Doamnă", în Canada acest titlu e atribuit poetei, romancierei şi eseistei Margaret Atwood. La 74 de ani, celebritatea ei a depăşit aria anglo-saxonă, atât prin numărul cărţilor publicate, dovedind o prodigioasă fertilitate a imaginaţiei, cât şi prin calitatea lor, atestată de premii importante (inclusiv Booker Prize). Capacitatea de a aborda (şi mixa) genuri şi stiluri variate, de la poem la frescă socială şi saga familială, de la incursiune ştiinţifică la ficţiune speculativă, de la analiză psihologică la utopie e cu adevărat uimitoare. Cu atât mai mult cu cât acest cameleonism literar e pus în construcţii solide şi atent elaborate, din care nu lipsesc intenţia parodică, umorul şi tezismul neostentativ, ceea ce atrage toate categoriile de cititori (şi amatorii de pulp fiction, şi degustătorii de subtilităţi sunt captivaţi deopotrivă, deşi din motive diferite). Romanul pe care vi-l recomand azi - foarte bine tradus şi cu numeroase note de subsol referitoare la istoria şi cultura canadiană - ilustrează cu brio viziunea scriitoarei asupra naturii umane şi virtuozitatea ei compoziţională. Subiectul reia un caz real - un dublu asasinat petrecut în Canada la mijlocul secolului XIX - pe care Margaret Atwood îl mai folosise într-o piesă de teatru, Servitoarea, în 1974. După decenii şi după ce s-a mai documentat cu o rigoare inculcată din copilărie de tatăl ei, care era om de ştiinţă, scriitoarea a fost tentată să reconstituie în spaţiul mai generos al romanului nu doar destinele protagoniştilor tragediei, ci şi întreaga ambianţă a Canadei din 1840-1885. Pentru asta a citit ziarele şi revistele epocii, mărturii şi studii, dar s-a lăsat i
