În anii recenţi, au fost promovate diferite unităţi electro-medicinale în cadrul expoziţiilor şi prin intermediul articolelor din reviste de specialitate, interviuri, cărţi etc. Există studii publicate în care se validează capacitatea aparatului doctorului Bob Beck de a produce „remisia spontană şi completă” în mii de pacienţi afectaţi de SIDA, cancer şi afecţiuni de tipul oboselii cronice, printre multe altele. Dr. Beck a descoperit potenţialul de vindecare prin electrificarea sângelui după ce a citit un scurt articol din anul 1991 regăsit în jurnalul numit Noutăţi Ştiinţifice. În toamna anului 1990, doi oameni de ştiinţă, doctorii William Lyman şi Steven Kaali, care lucrau la Colegiul Medical Albert Einstein din New York, au făcut o descoperire importantă. Ei şi-au dat seama că pot inactiva virusul HIV prin aplicarea unui potenţial electric de curent direct cu voltaj mic unor fiole care conţineau sânge infectat. Iniţial, ei au descoperit această acţiune în laborator prin inserarea a doi electrozi de platină într-un tub de sticlă umplut cu sânge infectat cu HIV-1 (tipul 1). Apoi au aplicat curent direct acestor electrozi şi au observat că un curent electric cu valoarea cuprinsă între 50 şi 100 microamperi (uA) produce cel mai bun rezultat. Practic, toate particulele HIV-ului viral au fost afectate în timp ce celulele sângelui normal au rămas neafectate. Particulele virale nu au fost distruse direct de către curentul electric, ci din cauza faptului că învelişul proteic al virusului a fost afectat într-o asemenea măsură încât nu a mai putut produce „reverstranscriptaza”, o enzimă folosită de virus pentru a invada celulele umane. Reverstranscriptaza permite virusului să intre în linia celulei umane de tip T (numită cem-ss) şi să obţină controlul maşinilor de reproducere ale ADN-ului. După ce foloseşte celula gazdă pentru a se reproduce de mii de ori, celul