Eram între oameni strălucitori,
eram ultimul dintre oameni,
am simţit umilinţa cumplită
că nu însemnam nimic,
că mă aflam într-un loc
unde au încetat semnificaţiile,
că a semnifica ceva nu însemna nimic în locul acela,
că toate ale mele erau obosite,
că veneam dintr-o mare oboseală,
pe care toate cuvintele mele o împrăştiau ca pe un deşert, în germinaţie,
voiam să mă întorc şi nu mai ştiam ce înseamnă a te întoarce undeva,
nici prizonier nu eram, nici om liber,
dar eram sedus de acei oameni strălucitori,
eram pierdut pentru totdeauna,
dar ce mai însemna totdeauna, eram ultimul dintre oameni,
era cumplit
Eram între oameni strălucitori,
eram ultimul dintre oameni,
am simţit umilinţa cumplită
că nu însemnam nimic,
că mă aflam într-un loc
unde au încetat semnificaţiile,
că a semnifica ceva nu însemna nimic în locul acela,
că toate ale mele erau obosite,
că veneam dintr-o mare oboseală,
pe care toate cuvintele mele o împrăştiau ca pe un deşert, în germinaţie,
voiam să mă întorc şi nu mai ştiam ce înseamnă a te întoarce undeva,
nici prizonier nu eram, nici om liber,
dar eram sedus de acei oameni strălucitori,
eram pierdut pentru totdeauna,
dar ce mai însemna totdeauna, eram ultimul dintre oameni,
era cumplit