„Oare descoperirea adevărului complică lucrurile şi mai tare? E o mare dilemă...“, remarcă regizorul Vali Hotea. Dar, dacă n-ar fi fost o dilemă atît de mare, ar mai fi existat Roxanne?

Tavi se apropie de 40 de ani, dar nu s-a hotărît încă să se aşeze la casa lui. Locuieşte cu chirie împreună cu iubita sa Oana şi, deşi au o relaţie stabilă şi ea e doritoare, el tot amînă să treacă la nivelul următor (să-şi interneze mama suferindă de Alzheimer, să-şi vîndă amîndoi locuinţele părinteşti şi să se mute într-un apartament al lor). La două decenii de la revoluţie, Tavi îşi cere dosarul de la CNSAS, vrînd să afle cine, în ultimul an sub Ceauşescu, informase Securitatea despre intenţia lui de a-i dedica o melodie (care dă şi titlul filmului), la radio Europa Liberă, colegei sale de liceu Roxana Tănase (actualmente Berescu, după ce a luat numele soţului, fostul lor prieten comun Sandu). Însă, pe lîngă revelaţia aşteptată, bărbatul va mai avea parte de una, care îi dă viaţa peste cap. Dintro declaraţie a Roxanei (care fusese şi ea anchetată de securişti), Tavi află că primul ei fiu, care va împlini în curînd 20 de ani, ar putea fi copilul lui.

După cum v-aţi dat seama, subiectul este cît se poate de ofertant pentru un film ce „vorbeşte despre generaţia mea, care a trăit jumătate din viaţă sub un regim totalitarist şi cealaltă jumătate într-o societate care încă îşi mai caută liniştea interioară“ (după cum îşi prezintă regizorul debutul întîrziat pe marile ecrane). Victor (băiatul mai mare al Roxanei), născut în prima lună a primului an postceauşist, reprezintă ultima generaţie de „decreţei“. Adăugînd şi febra dosarelor de Securitate, inclusiv indiferenţa exersată cu care un funcţionar de la CNSAS îi spune protagonistului că turnătorii „de obicei erau rude, persoane apropiate“, putem observa că avem în faţă un film de interes nu doar pentru români, ci ş