Născut la Sinaia, în 25 octombrie 1921, marelui Voievod de Alba Iulia Mihai destinul avea să-i ofere două răstimpuri pe tron. Întâi, la vârsta de cinci ani (unchiul său, Prințul Nicolae, sub tutela Patriarhului Miron Cristea, președintele Curții de Casație Gheorghe Buzdugan), de la decesul bunicului Regele Ferdinand Reîntregitorul, până în anul 1930. A doua oară, într-un moment de mare cumpănă, în anul 1940, fiind obligat să abdice în 30 decembrie 1947 și să plece în pribegie, patru zile mai târziu, tot de la Sinaia. L-au obligat bolșevicii să plece, cum se cunoaște și ce a urmat.

A urmat un exil lung și dur. Regele a muncit, spre a-și întreține familia, inclusiv riscându-și viața: a fi pilot de încercare pe avioane nu e lucru de șagă. I-au fost mereu alături soția, fiicele, aceia care mâncau pâinea strănătății pentru că nu au acceptat comunizarea României. În țară, milioane de oamenii au îndurat teroarea, minciuna, falsificarea codului de valori.

Revenirea în România n-a fost lesnicioasă, după ce ‒ în primăvara anului 1992, un milion de persoane a ieșit pe străzile Capitalei, spre a-l saluta pe Suveranul însoțit de Regina Ana, de fiica Elena și nepoțelul Nicolae, încurcând planuri pe care le vedem aproape total concretizate de distrugere a țării ‒ Regelui i-a fost, din nou, impus un exil umilitor. A putut reveni în patrie, abia în mandatul Convenției Democratice, când i-a fost redată și cetățenia română.

Din anul 2001, Regele Mihai revine cu regularitate în București, la Sâvârșin, Timișoara, este în creștere numărul acelora care au învățat din lecția istorică faptul că perioada de 81 de ani ai monarhiei constituționale se suprapune cu modernizarea accelerată a țării, cu bunăstarea quasi-generală, cu o Românie demnă, respectată în lume.

Aniversare senină, Sire!

Viorica BĂLTEANU

Născut la Sinaia, în 25 octombrie 1921, mar