În Criştioru de Jos, la hotarul Bihorului cu judeţele Arad şi Alba, de-o parte şi alta a Crişului Negru ce rupe Munţii Bihorului de Codru Moma, moţii sunt stăpâni din moşi strămoşi. "Pe-aci nu vezi picior de ungur, decât în vacanţă", spune primarul Fănel Tulvan.
De la alegerile locale de anul trecut, însă, comuna are un consilier local UDMR. Care şi el e român sadea. Îl cheamă Traian Bogan, nu ştie o boabă ungureşte, dar e devotat noilor colegi pentru că... sunt oameni de treabă.
La început, liberal
"Boghii! Boghiii!". Cu mâinile căuş la gură, femeia strigă degeaba. "N-aude, că-i pă tractor, în ţarină. Du-te tu, bărbate, cheamă-l, că-l coată de la ziar". Pe Traianu' Boghii, în buletin Traian Bogan, îl ştie toată suflareaa din Sălişte de Vaşcău. Aici i-au stat bunicii, părinţii, aici a copilărit, aici s-a însurat şi tot aici stă şi acum, de când e pensionar. A lucrat, la fel ca bunicul şi tatăl său, la mina de uraniu din Avram Iancu, până în 1995, când a fost "lăsat la vatră". "Îi om de treabă, spun oamenii despre consăteanul lor din Consiliul Local din Criştioru de Jos. N-au bai nici că, deşi e român get-beget, Boghi a lăsat partidele româneşti ca să candideze din partea UDMR. "Îi place politica!", zice o vecină care l-a şi votat.
"Aici lumea votează omul, nu partidul", continuă bărbatul, sosit din ţarină într-o fugă şi dornic să povestească. O face fără supărare, cu liniştea unuia care n-are ce ascunde. "Asta-i situaţia. Ce să fac, dacă un individ nu beneficiază de aceleaşi drepturi ca un partid?", rezumă, simplu, Traian felul în care a ajuns UDMR-ist.
La început, în 1996, când pe uliţele satului au aterizat politicieni veniţi de la oraş ca să-şi caute adepţi pentru Convenţia Democratică, s-a băgat în PNL. "Nu le prea aveam cu politica, cu manevrele astea, liste, ordine, coeficient. M-au pus al treilea pe listă. Primii doi au ajuns con
