Bergen-Belsen a fost unul dintre lagărele de concentrare naziste din Saxonia Inferioară, în nord-vestul Germaniei. Iniţial, tabăra a fost o bază pentru prizonierii de război. La ordinul lui Heinrich Himmler, în 1943 a devenit lagăr de concentrare pentru evrei şi romi sinti. Aproape 50.000 de prizonieri de război ruşi şi peste 50.000 de deţinuţi evrei şi romi şi-au găsit sfârşitul aici.
Joseph Kramer, comandantul lagărului de concentrare Bergen-Belsen spunea despre prizonierii din lagăr că fac parte dintr-o "rasă care trebuie exterminată. Sunt nişte vieţi care nu merită trăite".
Tabăra a fost eliberată în 1945 de Armata Britanică, după cum explică profesorul Bernd Gafe-Ulke la memorialul de la Bergen-Belsen: „Dacă priviţi în această zonă, aflaţi că lagărul a fost eliberat de armata britanică la 15 Aprilie 1945, după două săptămâni de negocieri. Când au fost găsiţi oamenii, britanicii au făcut spitale de urgenţă pentru îngrijiri medicale şi au adus mâncare. Din 15 aprilie şi până la mijlocul lui martie, între 13.000 şi 14.000 de oameni au murit după eliberare. Dacă vedeţi pozele veţi înţelege de ce. Erau în stare foarte gravă, nu aveau cum să supravieţuiască. Ofiţerii le-au dat mâncare conserve cu carne, unii erau atât de slăbiţi încât nu puteu să le ţină în mână, erau prea slăbiţi şi astfel au murit.”
60.000 de prizonieri au fost găsiţi în lagăr, majoritatea bolnavi. 13.000 de cadavre erau neîngropate şi răspândite în lagăr. Scenele filmate de trupele britanice conţin imagini terifiante. Oameni bolnavi, goi, subnutriţi, care se târau, cadavre peste tot. Un ofiţer al Armatei Regale Britanice povestea la momentul respectiv:
„Am îngropat 17.000 de morţi şi ne aşteptăm să mai îngropăm încă pe atât. Când am ajuns aici, condiţiile erau de nedescris. Oamenii nu aveau mâncare de mai bine de şase zile, mâncau napi. Acum
