Că Republica Moldova va intra în Uniunea Europeană nu mai are nimeni nici un dubiu. Dar oare care sunt interesele reale ale partenerilor europeni: o integrare separată sau o unire cu România? Pentru un răspuns la această întrebare e nevoie de o analiză atentă.

În primul rând trebuie ţinut cont de aspectele geopolitice ale acestei părţi de Europa: de câteva sute de ani teritoriul românesc a constituit piedica principală în calea expansiunilor venite din Estul Europei, dinspre Asia Mică sau Asia Mare. Că au fost turcii, că au fost tătarii, că au fost ruşii sau alte semenţii atrase de mirajul civilizaţiei şi bunăstării europene, armatele române au fost cele care au ţinut piept şi au constituit împreună cu Dunărea şi Munţii Carpaţi o piedică în calea expansiunii şi un baraj de protecţie ce a permis dezvoltarea civilizaţiei europene.

Interesele geopolitice care au dus la formarea statului român şi care au generat susţinerea puterilor europene ale acelui moment, nu s-au schimbat deloc. Pentru a se putea bloca expansiunea slavă dar şi pe cea orientală, a fost nevoie de un stat puternic. Acum Uniunea Europeană se află practic în aceeaşi situaţie: pentru a se putea dezvolta este nevoie ca în Estul Europei să existe o entitate suficient de puternică astfel încât să se menţină echilibrul regional dar şi stoparea oricărei intenţii care ar putea veni din Est(inclusiv migraţionale).

În momentul de faţă graniţa de Est a Europei este asigurată de către Polonia şi România, ele fiind singurele state care prin demografie şi suprafaţă ar putea conta cu adevărat. Toate celelalte state din această parte a Europei sunt prea slabe pentru a putea genera stabilitate. De aici şi interesul crescut al NATO pentru cele două state.

Orice stat care este graniţă a Europei trebuie să fie capabil să se comporte ca atare. Pentru acest lucru, dincolo de resur