Sfântul Cuvios Dimitrie cel Nou, ocrotitorul Bucureştiului, este unul dintre reprezentanţii de seamă ai vieţii creştine. Sfintele sale moaşte se păstrează în Catedrala Patriarhală şi Cuviosul este sărbătorit, an de an, la data de 27 octombrie.

Cuviosul Dimitrie a fost proclamat ocrotitor al Bucureştiului în anul 1792, în vremea păstoririi Mitropolitului Filaret al II-lea.

Pentru că Sfântul Dimitrie cel Nou a săvârşit numeroase minuni, fiind venerat de credincioşii din întreaga ţară, patriarhul Justinian Marina a propus Sfântului Sinod generalizarea cultului său în Biserica Ortodoxă Română. Proclamarea canonizării Sfântului Dimitrie cel Nou a avut loc în anul 1955, când i s-a acordat ca zi de prăznuire data de 27 octombrie.

Istoricul sărbătorii

Cuviosul Dimitrie s-a născut în satul Basarabov, din Sudul Dunării, pe malul râului Lom, într-o familie de ţărani săraci. Educaţia creştină primită în familie şi învăţăturile creştine, descoperite la slujbele duminicale la care participa în satul natal i-au influenţat destinul. În comunitatea în care trăia, Sfântul Cuvios Dimitrie se remarca prin evlavie, blândeţe şi prin milostenia de care dădea dovadă faţă de semenii săi. Cuviosul a fost păstor şi îngrijea vitele ţăranilor bogaţi din localitatea Basarabi.

Modestele venituri primite pentru munca sa le împărţea cu săracii. Fiind influenţat de viaţa călugărilor din mânăstirile învecinate cu localitatea natală, Cuviosul a părăsit satul şi s-a călugărit. La scurt timp, s-a izolat de fraţii călugări şi a trăit ca un sihastru într-o peşteră, pe valea râului Lom.

Nici un document religios nu menţionează câţi ani s-a nevoit în acea peşteră în rugăciuni, în post şi în priveghere.

Pentru viaţa sa ascetică, Dumnezeu l-a învrednicit a fi înaintevăzător şi făcător de minuni. Înainte de a muri, el a avut o viziune şi s-a aşezat între două l