Folosim rar în revistă titluri la care n-am lucrat măcar puțin, încercând o parafrază sau un joc de cuvint. Dar o facem acum, citând titlul unei manele, pentru că se potrivește. Publicăm rar drepturi la replică. În istoria de 24 de ani a acestei echipe, fie că titlul de pe prima paginaă era “Cațavencu”, “Academia Cațavencu” sau, acum, “Cațavencii”, s-au publicat probabil undeva sub 10 drepturi la replică, atunci când articolele nu erau îndeajuns documentate. Dar nu publicăm drepturi la replică pentru articole de opinie. N-am făcut-o niciodată, nu o vom face nici de acum înainte. Uneori, atunci când nu ajungem la o părere comună în interiorul redacției, publicăm texte care exprimă puncte de vedere diferite. Așa a fost mereu, așa vom face și de azi înainte. De aceea, cu permisiunea cititorilor noștri mai inteligenți decât ai lor, voi răspunde scurt și la obiect articolului “Oana Pelea și valorile”, al colegului nostru Radu Alexandru. Radu, stimați cititori, cei mai mulți dintre noi, cei din redacție, apreciem teatrul. Unora chiar ne place, unii încearcă, pe alocuri, să-l promoveze. Pe vremuri aveam o rubrică săptămânală de teatru, azi nu mai avem, căci spectacolele de teatru au început să dispară încet-încet din peisaj. Nu cred că cinematograful înlocuiește teatrul, cred că teatrul este altceva. Este, însă, dreptul colegului nostru de a crede că teatrul nu se mai potrivește secolului XXI. Mulți dintre cei care au comentat în ultimele zile articolul lui Radu, indignați de ceea ce scrie el despre Oana Pellea, au cerut ca autorul să fie concediat, să nu ise mai dea dreptul să scrie în publicația noastră, să ti se taie capul. Dintre aceștia, mulți, de asemeni, erau alături de MIhai Bendeac, recent, sprijinindu-l în lupta împotriva cenzurii. Hotărâți-vă! Dacă un referendum vi se apre costisitor, trageți la sorți. Dar orice ați decide, trebie să aveți mereu în minte un lucru