Ştim mereu că sunt şi că vor mai fi, ştim că avem speranţe în ei, ştim că vor pleca din ţară. Elevii excepţionali, care câştigă medalii la cele mai importante concursuri internaţionale, au fost mereu, în România, un subiect constant, poate unul dintre cele mai constante, şi, fără îndoială, unul dintre cele cu care ne mândrim cel mai mult. An de an, numele elevilor români apar în fruntea clasamentelor competiţiilor de prestigiu din lume.

Despre ce se întâmplă după, aflăm prea puţine. În general, povestea olimpicilor noştri se termină cu ultimul lor an de liceu, iar continuării îi ţine loc o explicaţie vagă şi generalizatoare: ştim că ei pleacă din ţară în locuri unde potenţialul le este valorificat, iar performanţele – răsplătite. „Adevărul” vă prezintă poveştile olimpicilor şi ale foştilor olimpici ai României.

Patru vârste ale olimpicilor: elevul care ar vrea să plece, studentul şi cele două lupte ale sale, cercetătorul de succes din ţară şi matematicianul activist

„Adevărul” vă prezintă poveştile a patru olimpici şi foşti olimpici ai României, care sunt, în momentul de faţă, în Bucureşti. Patru oameni diferiţi, de vârste diferite, dar care păstrează toţi, acasă, mai la vedere sau în vreun cotlon prăfuit, câteva medalii.

Ştefan Spătaru este elev în clasa a XI-a şi a câştigat şase medalii la concursurile internaţionale de matematică, Silviu Popescu este student în anul I la o facultate din Bucureşti, după ce a obţinut trei premii internaţionale la informatică, Sergiu Moroianu este fost olimpic, actual cercetător valoros care a rămas în România, la Institutul de Matematică din Bucureşti, iar Nicuşor Dan este şi el fost olimpic, actual cercetător în matematică şi activist.

Manuela Şerban, olimpica din Braşov care a băgat spaima-n americani

Au fost olimpici care au uimit lumea, dar nu au plecat din România. Au ales că facă perfomanţă