Poate cel mai reuşit thriller de la „Seven“ (1995) încoace este regizat de canadianul Denis Villeneuve: „Prizonieri“, cu Hugh Jackman şi Jake Gyllenhaal.
Un thriller bun şi inteligent este cel care, de la un anumit moment, te face să nu mai fii sigur pe nimic din ceea ce crezi. Perspectiva asupra faptelor prezentate ţi se schimbă deseori, făcându-te să urmăreşti povestea, cum se spune, cu sufletul la gură. „Prizonieri“ se află exact în această situaţie, reuşind să te captiveze din plin. Nu este, însă, doar un joc gratuit; povestea are profunzime, atingând probleme morale grave.
Scenariul lui Aaron Guzikowski este unul dintre cele mai inteligente din ultima vreme, poate de la „Seven“ (1995, regia David Fincher, scenariul Andrew Kevin Walker) încoace. În plus, „Prizonieri“ beneficiază de mâna sigură a regizorului de origine canadiană Denis Villeneuve (născut în 1967, în Québec). Autor, în 2010, al unui imens succes, „Incendii“, cineastul promovează cu „Prisoners“, cum s-ar spune, „în prima ligă“, turnând un film pe pământ american.
Dispariţia
Momentul de declanşare al intrigii este cel al dispariţiei, posibil răpirii, a două fetiţe. Acţiunea filmului se desfăşoară într-o comunitate idilică – rurală, izolată şi patriarhală –, de genul celor din paradigmaticul serial TV „Twin Peaks“ al lui David Lynch sau mai recentul „Vânătoarea“ / „Jagten“ al lui Thomas Vinterberg, în care răul se instalează brusc şi irevocabil.
Intuiţia cineaştilor enumeraţi este următoarea: în societăţile avansate, postindustriale, care şi-au rezolvat aproape toate problemele sociale şi politice, Răul, în speţă Diavolul, poartă chipul perversiunii sexuale, al sexualităţii maladive, fiind mai mult decât oricând ascuns în interiorul fiinţei umane. Este ceea ce a demonstrat strălucit David Lynch în capodoperele „Catifeaua albastră“ / „Blue Velvet“ şi „Twin Peaks“, ambele ca
