Fără a prelua nimic din fronda lui Lucescu faţă de arbitrajul de la Leverkusen, îndrăznesc să mă refer doar la Kiessling. La Stefan Kiessling, golgeterul Bundesligii din ediţia trecută şi protagonistul a două faze pentru istoria fotbalului la interval de doar patru zile.
Vorbind despre Kiessling, vorbirea se referă la un mare, chiar la un foarte mare fotbalist. Peste o sută de goluri în Bundesliga, dublu marcator contra lui Şahtior. Un tip cu o anumită dimensiune, cu o anumită imagine, cu fanii săi individuali şi colectivi, cu mii de autografe acordate de-a lungul unei cariere cuprinzătoare până la cei 29 de ani pe care-i are şi cu însuşirea şi perspectiva de a deveni model pentru cei mai tineri.
Aşadar, vineri, Kiessling marchează, contra lui Hoffenheim, acel gol fantomă. El vede clar ce se întâmplă, că mingea intră in poartă prin altă parte decât trebuia. Are mimica limpede a omului care tocmai a ratat, dar îmbrăţişarea colegilor îl sufocă şi totul rămâne cum s-a stabilit. Adică 2-1, victorie la limită, pecetluită tocmai de eroarea de arbitraj de la acea fază fantomă.
La patru zile de la acel episod care nu se va uita prea curând, Kiessling îmbracă iarăşi tricoul cu reclama pentru aspirine. La 1-0 cu Şahtior, urmăreşte o minge lungă, la care nu prea avea să ajungă nici el, nici adversarul Srna. Cade peste croat ca iarna peste casă, iar faultul în atac e mai mult decât evident. Nu şi pentru francezul Lannoy, care vede invers, penalty pentru nemţi. Kiessling se bucură măsurat, dar se bucură. Urmează 2-0, apoi trei, apoi patru şi un final cu echipa aspirinelor salutând plină de jovialitate publicul de pe BayArena. Printre cei mai joviali, fireşte, Kiessling.
Pentru comparaţie, un episod de acum mai bine de patru decenii. Finală de Cupa României, Dinamo-Steaua. La o învălmăşeasă, mingea intră în poarta stelistă, iar tricourile alb-ro
