„Insolvenţa este cel mai mare duşman al creditării“, spune un bancher italian. Dar ce se întâmplă când Guvernul decide, prin ordonanţă de urgenţă, să transforme insolvenţa în faliment sigur?

Din postura de creditori principali în majoritatea insolvenţelor derulate în România, băncile vor fi cel mai grav afectate de noile prevederi adoptate, pe neştiute, de Guvern. Sau, cum spune mai pe şleau şeful departamentului risc al unei bănci importante din România. „Dacă până acum recuperam praful de pe tobă, de acum încolo o să-l plătim şi pe ăla“. Chiar şi pentru Arin Octav Stănescu, preşedintele Uniunii Naţionale a Practicienilor în Insolvenţă (UNPIR) şi expert-cheie în echipa de consultanţi care a elaborat proiectul Codului, forma în care acesta a ieşit de la Guvern este surprinzătoare.

„Reducerea termenului alocat reorganizării de la trei ani la un an va duce la dispariția, aproape în totalitate a planurilor de reorganizare. În Franța, termenul este de zece ani, iar în SUA și în alte țări europene nu există un termen determinat. Dacă nu vom reuși să îndreptăm această propunere, se va înrăutăți raportul dintre falimente și reorganizări“, a spus Stănescu la Conferinţa Naţională de Insolvenţă organizată luna aceasta de INPPI şi Facultatea de Drept, în parteneriat cu revista Capital.

Aceasta nu este însă totul pentru că băncile nu au obiceiul de a-şi asuma pierderi fără să încerce să le recupereze într-un fel sau altul, iar prima modalitate prin care îşi vor optimiza rezultatele financiare va fi creşterea dobânzilor percepute în cazul clienţilor sănătoşi şi impunerea unor condiţii mult mai dure pentru acordarea de împrumuturi, mai ales în cazul Întreprinderilor Mici şi Mijlocii .

„Dacă nu se rezolvă această problemă a insolvenţelor va fi greu de crescut creditarea. Temerea principală este legată de antreprenorii neserioşi care profită de lege şi v