Cuvântul-cheie este „echilibru”... Dar cine are nevoie de echilibru? Când a fost scena politică românească echilibrată şi ce perspective sunt să fie de acum înainte?

Exploatată intensiv şi supusă unor condiţii meteorologice extreme, pepiniera de prezidenţiabili a partidelor se transformă în deşert atomic. Partidul Democrat încă stă buimac în corzi după despărţirea de Traian Băsescu. Urmele acestui divorţ românesc se resimt şi acum, când la bucată sau cu toptanul, membrii PDL văduviţi de preşedinte se înregimentează în partidul prezidenţial Mişcarea Populară, fără a reuşi să-l împingă însă în sondaje peste pragul virgulei care desparte 0 de 1.

Unul dintre candidaţii la nominalizarea din PDL, recent imigrat în partid după ce a lustruit şi alte clanţe, şi-a înregistrat la Oficiul de mărci sloganurile electorale. Cuvântul-cheie este „echilibru”, iar prin înregistrarea oficială a sloganului, ceilalţi candidaţi vor trebui să se lupte cu alte vorbe. Nu e de mirare că prezenţa lui în competiţie l-a scos din sărite pe preşedintele Băsescu care i-a reamintit că voia să-i pună o vorbă bună, să fie păstrat în guvernul Ponta. Şi pe-atunci voia „echilibru”? Dar cine are nevoie de echilibru? Când a fost scena politică românească echilibrată şi ce perspective sunt să fie de acum înainte? Echilibru nu e cuvânt românesc.

Coaliţia guvernamentală este cel mai bun exemplu. Sondajele încep să arate că nu mai există egalitate între egali şi că partidul premierului câştigă la scor luptele pe care ar trebui să le poarte partidul prezidenţiabilului. Trecut prin moara de măcinat vorbe a presei, unicul candidat oficial e pe cale de dispariţie, pierzând zi de zi lupta cu propriile umbre.

După ce a bătut acum doi ani palma cu partidul lui Ponta, Crin Antonescu, candidat al coaliţiei guvernamentale, s-a considerat o ofertă imposibil de refuzat pentru