Fostă reşedinţă domnească şi princiară, Palatul Ştirbey de pe Calea Victoriei, păstrează în interioarele lui câteva sobe neoclasice şi Art Nouveau. Posibil originare (cele neoclasice) sau aduse din case demolate (cele Art Nouveau), sobele stau mărturie pentru decoraţiunea interioară de odinioară.

La prima mea vizită în interiorul palatului Ştirbey, în noiembrie 2010, se mai aflau câteva sobe din faianţă albă (Meissen sau Hardtmuth?) şi colorată. Marea majoritate erau unitare din punct de vedere stilistic, decorate cu elemente clasicizante (fronton, cornişă cu denticuli, frize, cartuşe, medalioane, mascheroni, volute, ghirlande, cornuri ale abundenţei, capul Meduzei, acrotere). Într-unul dintre grupurile sanitare se găseşte astăzi şi o sobă în stil Art Nouveau, altele din fostele saloane de la parter prezentând şi elemente Art Deco.

Evocând Palatul Ştirbey, Nicolae Vătămanu indica fabricaţia vieneză şi lombardă pentru sobele de origine, fără a preciza însă sursele de informaţie: „(...) interiorul palatului era mobilat cu un lux rafinat. Plafoanele erau pictate, sobele monumentale erau aduse de la Viena şi din Lombardia.”(Sursa: Nicolae Vătămanu, Odinioară în Bucureşti, Editura Domino, Bucureşti, 2007, p. 39)

În fondurile documentare ale Institutului Naţional al Patrimoniului, se regăsesc informaţii referitoare la momentul 1983, când în palatul Ştirbey se amenaja Muzeul ceramicii şi al porţelanului şi se instalau sobe Art Nouveau provenind din ruinele de la cutremurul din 1977. Am identificat o serie de dispoziţii referitoare la cahlele sobelor (de origine?) ale palatului şi la acoperirea parchetului originar: „cahlele sobelor în încăperea de sub scara principală de lemn să fie inventariate; toate sobele de la parter se vor demonta şi cahlele se vor depozita; să se stabilească în 7 zile ce se va întâmpla cu sobele de la etaj; 2 sobe de la etaj