Unde vă simţiţi cu adevărat acasă?
Casa pe roţi de fier
- Timişorean crescut în Bucureşti, emigrat şi "studenţit" în Germania, muzician, regizor, actor, producător tv, Hanno, unde este casa ta?
- În tren! (râde) Acum, mai în glumă, mai în serios, chiar petrec atât de mult timp în vagonul de dormit al trenului, încât chiar mă simt acasă în el. Când mai pui la socoteală că de la Bucureşti la Cluj se fac douăsprezece ore, când petreci o jumătate de zi într-un singur spaţiu, de ce să nu fie el casa ta?! Oricum, fie ţara asta se măreşte miraculos, fie avem cele mai lente trenuri din lume, pentru că e inadmisibil să străbaţi 450 km în atât de mult timp. În caz că nu pot dormi, noroc de o carte bună, care să însoţească o bere bună şi zgomotul egal al roţilor de tren. Cred că am citit o mulţime de cărţi în tren. Mă rog, acum serios vorbind, acasă mă simt unde sunt acum. Adică în Bucureşti, unde locuiesc. Dar să ştii că am un sentiment asemănător şi la Cluj, unde merg foarte des, şi la Timişoara, unde am petrecut o parte din copilărie, poate şi puţin în Germania. Ba nu, dacă mă gândesc mai bine, Germania nu intră în ecuaţia asta. Acolo am stat numai trei ani, timp în care am schimbat trei oraşe. Îmi place Germania, dar, totuşi, nu pot numi nimic de acolo "acasă". Până la urmă, românii care lucrează în străinătate au stat mult mai mult timp în Spania, bunăoară, decât am stat eu în Germania, şi tot "acasă" spun când vin în România.
Oameni, nu peisaje
Elev la liceul german (ultimul rând, al doilea din stânga) - Ce-au modelat în tine, în personalitatea ta, toate aceste locuri pe unde te-ai preumblat, toate casele în care ai stat?
- Locurile acestea mi-au adus în primul rând o mare experienţă de viaţă. Nu le-am analizat niciodată după frumuseţe, ci, conştient sau nu, le-am primit în min
