Una din vorbele care nu îmi plac și pe care am auzit-o acum vreun deceniu și mai bine suna cam așa: „Voi, românii vă vindeți pe-o ciorbă de burtă”. Am sărit în sus. Atunci. Nu chiar toată lumea se vinde, aș adăuga acum, dar figura de ansamblu rămâne. Și din păcate este adevărată. Telefoanele le-am dat, petrolul la fel, oțelul asemenea, gazele așișderea, pământurile cele mai bune le-au cumpărat unii și, mai ales… alții, băncile le-am risipit și pe acelea. Dar să fim corecți, unii dintre noi au căpușat petrolul și oțelul. Și care companii, mai apoi s-au vândut pe mai nimic. Ultima „victimă” a fost CFR Marfă. Licitația a pornit şi s-a şi oprit la 180 milioane de euro. Altfel spus, o avere naţională care a început a fi „clădită” şină cu şină şi vagon cu vagon încă dinainte de Războiul de Independenţă şi scoasă la mezat pe prețul a trei fotbaliști de mare anvergură. Iar pentru a grăbi lucrurile, Executivul a făcut una și mai bună… Astfel, datoriile fiscale ale CFR Marfă au fost stinse de către Agenţia Naţională de Administrare Fiscală (ANAF) prin conversie în acţiuni. Guvernul a precizat la acel moment că această operaţiune, aprobată prin ordonanţă de urgenţă, urmăreşte „o echilibrare economico-financiară” a CFR Marfă în vederea creşterii atractivităţii la privatizare, iar caracterul de urgenţă al ordonanţei a fost generat de necesitatea de a îndeplini angajamentele luate față de FMI. Adică în genunchi, pe repede înainte.
Ministerul Transporturilor a relaxat şi mai mult unele condiţii impuse ofertanţilor, nivelul cifrei de afaceri solicitat fiind redus de cinci ori, de la 100 milioane euro la 20 milioane euro, însă nu a modificat preţul de pornire, de 180 milioane euro, sau termenul de desemnare a câştigătorului. Oricum, doar din graba de a mai bifa o privatizare, doar de dragul de a ne scăpa de o aparentă gaură neagră la buget este iarăși o politică a struțu
