Stalin ar fi invidios pe modul în care politicienii noștri ating culmile auto-propagandei în “luminatul” secol al vitezei. Televiziunea, ziarele (tot mai puțin, ce-i drept), Facebook-ul, Internetul, în general – peste tot “pereți” numai buni de afișat poze cu liderii de partide și țară. Ba la făcut sarmale, ba la vizitat plantații de arpagic, ba la baschet cu Ghiță Mureșan. Curios este că premierul nostru e cu siguranță un om curajos – nu i-a fost teamă că, lângă fostul star al baschetului american, va părea un om mic. Nu este o practică inventată de noi, ați spune, că occidentalii și americanii o fac cu măiestrie, de mulți ani, și se laudă că dă rezultate. Diferența o fac însă nuanțele.

Cu zeci de ani de experiență în a face campanii pozitive de imagine, ai lor au mers pe trendul de naturalețe tot mai mult. “Băieții deștepți” din PR își instruiesc candidații să fie cât mai destinși, cât mai umani. Asta și pentru că electoratul nu mai înghite PR-ul care miroase a PR de la o poștă. Împachetat altfel, ușor parfumat și cu mânecile suflecate, acesta tinde să se apropie tot mai mult de popor.

Lecția asta ai noștri încă nu au învățat-o. Nu spun nimic aici de oamenii de PR, pentru că, nu-i așa, lucrează cu “materialul clientului”. Iar materialul ăsta e încă scorțos, cu un iz de naftalină, din care ai face cel mult un sacou bun pentru tataie care merge la oraș. Nici urmă de finețe. Îi vezi cum fac lucruri umane, însă par niște figuri de carton, triste și penibile păpuși Pinocchio care încearcă în zadar să se transforme în băieței adevărați.

Stalin ar fi invidios pe modul în care politicienii noștri ating culmile auto-propagandei în “luminatul” secol al vitezei. Televiziunea, ziarele (tot mai puțin, ce-i drept), Facebook-ul, Internetul, în general – peste tot “pereți” numai buni de afișat poze cu liderii de partide și țară. Ba la făcut sarmale, ba la vizit