Astăzi sărbătorim una dintre instituţiile fundamentale ale statului român, chiar înaintea existenţei lui în sens modern. De aceea, dincolo de opinii sau controverse, astăzi e ziua când românii ar trebui să dea dovadă de solidaritate, prin onorarea celor care trudesc în sistemul de apărare.
Trebuie să fie o zi de sărbătoare şi de aducere aminte. Milioane de oameni şi-au dat viaţa purtând uniforma Armatei, fie pentru Independenţă, fie pentru România Mare, fie pentru recuperarea unor teritorii. O fac şi acum, în teatrele de operaţii, onorând anganjamentele asumate atunci când ne-am manifestat dorinţa de a face parte din familia nord-atlantică.
Ştiu că nu există unanimitate în privinţa motivaţiillor pentru care trupele române sunt prezente azi în teatrele de operaţii, iar opiniile sunt argumentate. Dar nu cred că e important să subliniem factorul politic. Soldaţii români au luptat pe teritoriul României, în Caucaz, în Kuban, în Ungaria, în Austria, în Irak şi Afganistan. Şi acolo unde au fost şi-au făcut datoria şi au vărsat sânge, un sacrificiu care cimentează sufletul unei naţiuni, îi justifică aspiraţiile.
De aceea, la ceas aniversar, urez din toată inima La mulţi ani! Armatei, celor ce o servesc, le doresc să fie sănătoşi, ei şi cei dragi lor, să aibă parte de satisfacţii şi împliniri, pentru că realizările lor sunt benefice pentru o întreagă naţiune.
Şi mă înclin, cu respect şi smerenie, în amintirea celor care s-au jerfit. Fie ca amintirea lor să rămână mereu aprinsă, pentru că, câtă vreme ei trăiesc prin noi, înseamnă că încă suntem o naţiune.