Astă-vară mi-a fost dat să aflu una din întâmplările reale, made in Romania, care îți dă putere să mai reziști pe-aici, căci unde mai găsești așa o țară plină de umor? Un preot creștin ortodox dintr-un oraș apropiat de București este proprietarul unei mici firme locale care livrează servicii de televiziune prin cablu. S-a-ntâmplat să vină omu’ cu icoana, cu Botezul, și apoi, grijuliu, după ce-ți sfințește casa, nu te chestionează despre cele sufletești (banal!), ci te întreabă cum se văd programele la televizor. Enoriașii l-au acceptat așa cum e și-i spun„Popa-Cablu”…

Poate că unii dintre cei intrați trup și suflet în jocul pro/contra gaze de șist își amintesc despre felul în care sunt analizate partidele de șah. O anume mișcare pe tabla de joc atrage multiple posibilități pentru fiecare dintre parteneri. Dar mai spectaculoasă este analiza jocului în ansamblu. Tot astfel se poate analiza și ceea ce se petrece acum în acest război economic real – care nu este nici pe departe un simplu joc –,devenit și mai confuz prin implicarea anumitor reprezentanți ai Bisericii Ortodoxe Române (BOR) în problema gazelor de șist…

Cel mai simplu lucru este să împarți BOR în tradiționaliști și ecumeniști. Iar majoritatea comentatorilor – careanalizează și scriu despre cele bisericești cam din an în Paști (despre calificarea acestora nu are rost să mai vorbim)– își închipuie că prin formula magică „tradiționaliști vs ecumeniști” pot deja să tragă concluzii. Au și făcut-o, aducând acuze BOR și conducătorilor acesteia. De unde și reacțiile BOR – majoritatea neinspirate, ca mai totdeauna. Nervozitatea și inadecvarea conducătorilor BOR, atunci când remit comunicate în care incriminează ca la piață oamenii de presă, nu este egalată în ridicol decât de urechismul majorității jurnaliștilor care scriu pe teme religioase.

Să presupunem că avem mai mult decât doi jucători