Dumitru Dragomir este presedinte de zeci de ani, inca din vremea in care se statea la coada pentru "adidasi" de porc iar realegerea iubitului conducator se sarbatorea cu manifestatii fortate in toata tara. El a ramas presedinte, dupa un scurt sejur la puscarie, si in anii tulburi ai democratiei de cumetrie ce a urmat dupa decembrie '89.
"Corleone", porecla primita deloc intamplator si inspirata de "Nasul" lui Coppola, a reusit sa se adapteze de minune la orice situatie, abilitatile sale, deloc neglijabile, insa nu tocmai demne, facandu-l sa se descurce atat in sistemul comunist, cat si in cel care i-a urmat.
Dragomir conduce Liga Profesionista de Fotbal din 1996, preluand-o de la un alt nume controversat al fotbalului romanesc, Mircea Angelescu. Un post caldut, foarte bine remunerat, extrem de influent, perfect parca pentru un om ca Mitica. Din aceasta pozitie el a reusit in decursul anilor sa stabileasca relatii mai mult sau mai putin amicale cu absolut toti oamenii implicati in fenomen. Cei care nu-i erau prieteni, ii erau datori. Cei care nu-i erau nici datori, aveau secrete pe care, binenteles, "Nasul" Dragomir le stia.
Cu timpul, pozitia lui Dumitru Dragomir s-a consolidat. Desele aparitii in media l-au adus in prim plan, certurile violente, urmate de impacari neasteptate, l-au facut simpatizat de multi, luarile de pozitie, nu de putine ori indreptatite, insa de fiecare data interesate, i-au adus adepti.
Astfel, in decurs de aproape 17 ani, s-a mentinut in fruntea fotbalului romanesc, reusind sa treaca peste trei runde de alegeri fara mari emotii. O singura data a avut un contracandidat, insa si atunci si-a spulberat adversarul si a castigat un nou mandat cu o diferenta categorica.
2013 este insa putin diferit. Mircea Sandu, prietenul sau de-o viata, a anuntat ca se retrage. Adevaratul "Nas" a simtit va
