Era prin anul 1710, când Rusia "a pornit război împotriva împărăţiei otomane". Iar tocmai atunci românii au „făcut cunoştinţă” cu şampania. Cum? Aflăm din letopiseţul lui Ion Neculce.

Iată ce scria cronicarul: "Atunci, marele Petru Alexievici, împăratul Moscului, trecând Prutul, au venit drept la târgul Iaşilor, împreună cu împărăteasa lui, anume Ecaterina.

Domnul şi boierii

Dumitraşcu-Vodă, domnitorul Moldovei, l-a primit cum se cuvenea pe împărat, care a stat la Iaşi trei zile. Apoi au tras la tabăra pe care o avea pe Prut, chemând acolo şi pe domn şi pe boierii săi şi cu ei au şezut la masă şi i-au cinstit bine şi frumos şi mai pe urmă a închinat împăratul cu nişte vin de-al lui, de la franţuzi, care îndată cum au băut au mărmurit cu toţii de beţi bând acel vin şi n-au mai ştiut cum au dormit într-acea noapte şi domnul şi boierii". Acel vin nu putea fi decât şampanie!

Cum se întâmplă cu tot ce există pe lumea aceasta şi şampania are momentele ei "istorice". Astfel, cea mai veche marcă de şampanie este Ruinart, creată în 1729. Cea mai rafinată, şi cea care a generat un adevarat cult se pare că este Krug, şampania pe care "jurau" Julien Green, Hemingway şi Paul Morand. Cea care şi-a câştigat celebritatea? Veuve Clicquot.

În Casablanca

Humphrey Bogart recomanda Veuve Clicquot din 1926 în filmul „Casablanca”, dar când o sărută prima oară pe Ingrid Bergman, pe masă e o sticlă de Mumm Cordon Rouge! În filmele de început, James Bond bea Dom Perignon, după care optează pentru Veuve Clicquot.

Şampania îşi are şi ea... războaiele ei! După căderea lui Napoleon, 600.000 de sticle de şampanie Moet&Chandon au trecut graniţele, ajungând până la Moscova. Pivniţele din Champagne au fost golite şi în anii ocupaţiei: Ribbentrop era un avizat cunoscător (se căsătorise cu fiica proprietarului vinului spuma