Bijuterii din aur sau argint, electronice, electrocasnice, maşini sau diferite antichităţi, toate sunt amanetate de romaşcani pe timp de criză economică.
Din lipsa banilor, datorată, de cele mai multe ori, pierderii locului de muncă, pentru a rezolva o problemă ivită pe neaşteptate, sau, pur şi simplu, pentru că nu le ajung banii pentru traiul de zi cu zi, romaşcanii aleg să ducă la casa de amanet diferite bunuri, unele poate acumulate cu greu pe parcursul vieţii. Se bucură pe moment pentru suma de bani obţinută în schimbul lor şi nu mai ţin cont de dobânda lunară pe care trebuie să o plătească pentru acea sumă. Deşi le este greu să renunţe la lucrurile respective, multe dintre ele având valoare sentimentală, nevoia de bani îi împinge să facă aceste gesturi disperate.
Cei care apelează la casele de amanet se înscriu în mai multe categorii. Sunt persoanele care nu îşi pot administra cum trebuie veniturile şi nu pot economisi pentru situaţiile de urgenţă, sunt tinerii care îşi amanetează bijuteriile, telefoanele mobile sau tabletele pentru a mai procura bani de buzunar sau pentru a-şi achiziţiona altele noi şi mai sunt şomerii sau pensionarii, cei care au venituri sub nevoile lor zilnice şi apelează la amanetare în mod regulat. Însă cei mai mulţi au vârste până în 35 de ani.
Telefoane mobile, laptopuri, tablete, DVD-uri, sisteme audio, jocuri video, televizoare, frigidere, maşini de spălat, diferite obiecte, precum tablouri, ornamente sau tacâmuri din argint, pietre preţioase, diferite bijuterii din aur şi argint sau, chiar, autovehicule, în general orice lucru care poate avea o valoare cât de cât semnificativă este adus la casele de amanet din oraş. “Este a treia oară când vin la un amanet. De data asta, am adus nişte platouri din argint, pe care le am în casă încă de când trăia bunica mea. Nu îmi folosesc la nimic, aşa că am decis să le aduc
