- Editorial - nr. 210 / 26 Octombrie, 2013 Ne-am mai referit la acest subiect. Totusi, cineva intreba: "La baza alegerii profesiei stau prestigiul social sau aptitudinile?”. Iata o intrebare la care, inca, nimeni nu poate da un raspuns cert. De fapt, alegerea profesiei depinde de foarte multi factori, explica unii psihologi. Depinde fie de societatea in care traiesti – cand anumite profesii sunt cele mai cautate –, fie de varsta (lipsa de experienta a viitorilor… profesionisti), fie, dar nu la urma, de aptitudinile reale ale celor aflati, la un moment dat, sa lucreze intr-un domeniu sau altul. Argumente. De cele mai multe ori, alegerea profesiei este facuta la varsta absolvirii liceului, la o varsta in care nu este definitivat Eul, in care tinerii isi aleg modele de devenire sau li se impun trasee de devenire. In societatea comunista, profesiile de avocat, medic, economist si profesor au fost zeci de ani cultivate ca reprezentand varful piramidei devenirii, asigurandu-le o pozitie sociala si favorurile sistemului. Apoi, intr-o anumita perioada, inginerii erau la… mare cautare. Oamenii nu alegeau profesia, ci beneficiile asociate profesiei, profesia fiind asociata puterii. Asa cum, in vremuri de mult apuse, a fi ofiter (mai ales, cu grade superioare) insemna a fi nu doar in fruntea societatii, a puterii, ci si in atentia femeilor! In intelepciunea lui, poporul roman nu s-a referit la profesie, ci la meserie, cand a vorbit de "bratara de aur”. O meserie, de exemplu, este sa furi. O alta meserie – "aur curat” – este sa stii sa imbarligi omul, sa-l ametesti de cap pana face ce vrei tu (sa-l votezi, bunaoara!), il faci sef, semneaza hartiile pe care i le pui in fata. Marfa meseria asta, foarte cautata si foarte bine platita. In vremurile de azi, alta meserie poate fi aceea de "cuvantator”, in sensul de omu’ care "vorbaluieste”, adica emite cuvinte in public, precum omul