Independenta energetica suna frumos in urechile tuturor. Poate cele mai independente dintre toate tarile lumii sunt cele arabe, care au prosperat exploziv negociind la sange redeventele cu partenerii.
In trecut eram independenti energetic
Romania a fost nu numai independenta, dar chiar si excedentara in anii '30 si '40, insa o soarta nefasta si pozitia ei asezata "in calea tuturor rautatilor", cum rosteste cu amaraciune cronicarul, a facut ca motoarele germane in cel de al Doilea Razboi Mondal sa se miste aproape numai cu petrol romanesc, iar dupa razboi una din cele mai mari producatoare din lume, vecina URSS, s-a lacomit salbatic asupra rezervelor noastre de petrol si gaze, secatuindu-le fara mila, prin exploatari nerationale.
Este de necrezut: incepand din toamna 1944, rusii ne cumparau petrolul in cantitatile pe care le doreau si la pretul pe care il stabileau ei, unilateral si fara acordul nostru.
Odata cu intrarea rusilor in tara, Romania a incetat sa mai aiba independenta energetica si n-a mai recastigat-o nici pana astazi. Numai gandul acesta ar fi destul ca sa justifice dorinta noastra sa fim din nou ce-am fost.
In prezent, putine tari sunt independente energetic, iar in Europa pe varful topului se inscrie Norvegia, care altadata importa aproape intreg necesarul de hidrocarburi, iar astazi exporta petrol.
Zacamintele Norvegiei nu sunt usor de exploatat, majoritatea lor fiind in spatiul marin, cu mari riscuri de poluare. Tara si-a asumat riscurile, pe baza unor expertize tehnice severe.
Culegem ce am semanat
Este greu de apreciat daca riscurle ecologice prin extractie submarina sunt mai amenintatoare decat cele prin extragere din sisturi. Cu toate acestea, detinatorii de asemenea zacaminte se arata astazi mult mai timizi decat fusesera norvegienii cand au descoperit
