Existenţa bisericii „Sfânta Treime” a fost legată de negustorii români din Făgăraş, fiind începută în 1782 şi finalizată abia peste nouă ani

Monumentele istorice din Transilvania oferă celor ce le trec pragul clipe de rememorare a trecutului, a unor vremuri de neimaginat pentru vremurile actuale şi care, odată cu schimbarea generaţiilor, devin din ce în ce mai puţin cunoscute. Un astfel de monument istoric şi de spiritualitate ortodoxă este şi Biserica „Sfânta Treime“ din Făgăraş. După ce în 1723 biserica brâncovenească a fost luată cu forţa şi dată greco-catolicilor, credincioşii ortodocşi s-au hotărât să îşi construiască altă biserică. A fost însă nevoie de câteva decenii pentru a duce la împlinire această dorinţă arzătoare.

Abia după moartea Mariei Tereza, la venirea pe tron al lui Iosif al II-lea, credincioşii ortodocşi reuşesc să înceapă construirea lăcaşului de cult. La 2 ianuarie 1782, tribunalul „Tabla Continuă” număra 251 de familii ortodoxe în Făgăraş, constatând că parohia are teren, bani şi posibilităţi să-şi ridice biserica. Primind avizul favorabil, românii ortodocşi construiesc mai întâi, în februarie 1782, o capelă pe terenul dăruit de familia Borşoş, pe strada Grecilor. În 1783, clădirea s-a zidit până la acoperiş, în timp ce turnul s-a ridicat abia în 1791, după ce Dieta din acel an a declarat şi Biserica Ortodoxă ca având drepturi egale cu celelalte religii din Transilvania.

Istorie păstrată în globul crucii din turn

În globul crucii din vârful turnului, consiliul parohial a depus în anul 1791 două documente care îi menţionează pe binefăcătorii şi donatorii ce au contribuit cu teren, materiale, lucru, donaţii pentru ridicarea şi înzestrarea bisericii şi a şcolii, de amintit fiind ajutorul substanţial al companiei negustorilor români şi greci, în frunte cu Enache Arpăşeanu. Documentele, descoperite în anul 1856 cu prile