Din 1950, timp de aproape 3 ani, la Suceava a funcţionat o Asociaţie a Uniunii Scriitorilor. Apoi, din motive pe care nu le cunoaştem, Asociaţia s-a desfiinţat. Pe parcursul anilor au existat mai multe tentative de editare a unei reviste în Ţara de Sus. În acest sens, efortul a culminat în perioada 1965-1970, când la Suceava se aflau Platon Pardău, George Sidorovici, Emil Brumaru, Radu Mareş, Constantin Ştefuriuc, Vasile Andru, Alexei Rudeanu ş. a. – nume neignorate de literatura română. Cele 4-5 suplimente scoase de aceştia pe parcursul a 2-3 ani au vrut să demonstreze şi au demonstrat că la Suceava există destule forţe pentru editarea unui periodic literar de sine stătător, că oamenii au entuziasm creator, că literatura nu se face în Capitală sau nu numai acolo. De altfel, în paginile suplimentelor literare editate la Suceava în această perioadă, nu s-au sfiit să semneze nici Geo Bogza, nici Veronica Porumbacu, nici Nina Cassian, nici Ana Blandiana, Alexandru Andriţoiu, Radu Cârneci, Ioanid Romanescu ş.a. Asta ca să nu-i mai numim – [faptul] fiind de la sine înţeles – pe scriitorii suceveni plecaţi din spaţiul de obârşie.

Sufletul acestor suplimente ce se doreau cu statut de revistă, era – fără doar şi poate – Platon Pardău, pe atunci redactor-şef al ziarului „Zori noi”. Dar tentativa entuziaştilor scriitori domiciliaţi la Suceava a eşuat. Cineva a spus NU. Aşa stând lucrurile ni se pare firească fuga scriitorilor suceveni spre alte centre de cultură, mai generoase şi mai puţin suspicioase. Unii au plecat de bună voie, unii – de nevoie, iar altora li s-a „sugerat” plecarea. E un fapt trist şi, în ceea ce mă priveşte, studiind evoluţia şi implicaţiile fenomenului cultural sucevean, afirm că inexistenţa unui focar de cultură autentică la Suceava nu se datorează lipsei forţei de muncă – ca să zic aşa –, ci comodităţii unor inşi de decizie, platitudinii în