Trecute sunt zilele în care presa internaţională întorcea pe toate feţele posibilele efecte ale temperării monetare din Statele Unite. La sfârşitul săptămânii trecute, Bloomberg ne informa că "băncile centrale au renunţat la declaraţiile privind restricţionarea politicii monetare".
În opinia analiştilor de la Deutsche Bank, "Federal Reserve are o fereastră mică de acţiune până la apariţia noilor semnale privind încetinirea economică", iar, în aceste condiţii, "nu are rost să reducă tipărirea".
O altă mare bancă internaţională, Societe Generale, merge şi mai departe. Într-o analiză preluată de Zerohedge se arată că există probabilitatea, deşi redusă, de extindere a programului QE cu încă 10 - 20 de miliarde de dolari la şedinţa FOMC (n.a. Federal Open Market Committee) din această săptămână.
Robert Mundell, laureatul Nobelului pentru economie din 1999, a precizat, într-o conversaţie relatată de Jim Rickards, autorul cărţii "Războaiele valutare", că "relaxarea monetară trebuie să continue pentru o perioadă îndelungată". Întrebat despre atitudinea Fed-ului faţă de aur, Mundell a declarat că "din punct de vedere legal şi instituţional, Federal Reserve nu are dreptul să spună nimic".
Nu are dreptul să spună nimic, dar are dreptul să tipărească nelimitat, pe baza unor modele care nu au nimic de a face cu realitatea economică?
Despre calitatea acestor modele scrie şi Alan Greenspan, fostul preşedinte al Federal Reserve, în noua sa carte "Harta şi teritoriul: Riscul, natura umană şi viitorul prognozelor". Într-un editorial din Financial Times, Larry Summers se întrece cu laudele la adresa celui supranumit odată "Maestro".
Pe blogul său de la New York Times, Paul Krugman caracterizează "Harta şi teritoriul" ca fiind "o carte oribilă pe mai multe nivele", iar autorul său este descris ca "nu doar un economist slab, ci şi o persoană cu un ca
