După ce Washingtonul şi-a redeschis guvernul şi a evitat o posibilă incapacitate de plată, atenţia internaţională se va muta din nou spre zona Euro, anunţă publicaţia americană Wall Street Journal, într-un editorial despre greşelile tactice din economia zonei Euro.
Europa are un mod anume în a pune economia americană într-o lumină bună. În SUA, rata şomajului este încă ridicată, 7,2%. Dar în cele 17 state ale zonei Euro, media şomajului este de 12%, variind de la 5,2% în Germania la 26,2% în Spania.
Atât SUA, cât şi Europa nu au o strategie pregătită să stimuleze ritmul scăzut al creşterii economice. Dar Europa, în special, s-a împotmolit într-o abordare pe termen scurt, care nu poate dura: tranformarea restului Europei pentru a semăna cu Germania cumpătată, care se bazează pe exporturi, mai degrabă decât pe consumul intern sau investiţii.
Dar nu toate economiile pot fi exportatoare către restul lumii; cineva trebuie să fie şi cumpărătorul. Multă vreme, acesta a fost consumatorul american, care împrumuta şi cheltuia. Acest capitol este pe care să se închidă.
Pentru un timp, zona Euro părea să o scoată la capăt. Comerţul său cu restul lumii era într-un oarecare echilibru, uneori avea un mic surplus, uneori un mic deficit. Intern, era o altă poveste: Germania exporta mult şi împrumuta bani în special către sudul Europei, care importa mult.
Criza financiară globală a pus punct acestor lucruri: Spania, Italia, Grecia, Portugalia şi Irlanda nu puteau să tot împrumute, ceea ce însemna că nu mai puteau să importe. Li s-a spus să devină mai competitive- să crească productivitatea, să reducă salariile şi preţurile, pentru a face importurile lor mai atractive.
O abordare plină de riscuri, spunea profesorul Paul de Grauwe de la London School of Economics. „Vrei să creşti competivitatea prin reducerea salariilor. Asta ar îmbunătăţi competivut
