Prima intrebare care v-ar putea da tarcoale citind un astfel de titlu ar fi - care proteste?

In sensul in care, desi lumea continua sa iasa in strada, efectele miscarilor de protest asupra guvernantilor devin neglijabile spre inexistente.

Asadar, cu toate ca avem mii de oameni care ies in strada in fiecare duminica, in Bucuresti si alte cateva orase mari din tara, cu greu se poate spune ca Guvernul si majoritatea din Parlament simt vreo presiune.

Iar daca traiesc totusi cu frica strazii, mai mult din perspectiva posibilului care poate exploda din mijlocul protestelor, guvernantii nu dau niciun semn ca ar fi stresati de vreo dilema politica, ori macar morala vis-a-vis de deciziile si actiunile pe care le iau. Victor Ponta ne-a asigurat, de la Washington, ca Guvernul sau va face tot ce e nevoie pentru ca exploatarea gazelor de sist sa devina o realitate. Intalnirea cu reprezentantii Chevron nu a facut decat sa il determine si mai mult sa isi sustina ideea. Deci impactul celor opt saptamni de proteste asupra Guvernului Ponta este zero.

De inteles, daca ne gandim cum au ajuns sa fie privite miscarile din strada. Propaganda unei bune parti a presei, etichetele puse public de serviciile secrete - directorul SRI a vorbit despre "eco-anahisti" - si deloc in ultimul rand "eforturile" unor lideri informali ai pietei au contribuit toate la diluarea protestelor pana la pierderea oricarei forte de impact asupra politicienilor.

Miscarile anti-exploatare la Rosia Montana s-au transformat in exercitii fizice stilistice, iar cele impotriva exploatarii gazelor de sist au fost asezate sub sigla extremismului si influentelor "agenturilor" straine. Aici nu mai conteaza care este adevarul, important este doar daca mesajele protestatarilor au fost denaturate pana la caricatura, astfel incat miscarile sa nu trezeasca empatia maselo