Prin bucataria durabilului cuplu geopolitic americano-european zboara de cateva zile cratite si se aud strigate. Scandalul a izbucnit exact in perioada prepararii unei retete importante, un acord comercial transatlantic care ar trebui sa fie mama tuturor zonelor de liber schimb si sa relanseze comertul pe ambele maluri ale oceanului.
Doar ca “relatiile transatlantice se scufunda si ameninta sa redistribuie Statele Unite si pe presedintele Obama din rolul de prieten si aliat in cel de hartuitor informatic”, scria New York Times in aceeasi zi in care un editorial Spiegel se incheia astfel: “Obama nu pare a avea prieteni adevarati printre liderii lumii. Dar la ce i-ar trebui? Are NSA-ul [Agentia de Securitate Americana]”.
Europenii par sa fi descoperit, abia acum (?), ca prietenii americani le asculta telefoanele. Sursa informatiei sunt anumite documente detinute de celebrul Edward Snowden, astazi azilant politic in Rusia, si care au fost transmise jurnalistilor Guardian si Spiegel. Agentia de Securitate Americana (NSA) ar fi monitorizat convorbirile telefonice a 35 de lideri politici, printre care si cel al cancelarului Germaniei, Angela Merkel.
Documentele provin din octombrie 2006, atunci cand George W. Bush era inca presedintele Statelor Unite. Conform unor informatii publicate de presa germana Barack Obama ar fi aflat in 2010 de aceasta monitorizare si ar fi permis continuarea ei. In documentele Snowden se mai mentioneaza ca ascultarea acestor telefoane a produs “putine informatii care pot fi raportate”.
Ironia este uriasa. Desi nu au obtinut mare scofala ascultand telefoanele prietenilor, Statele Unite s-au confruntat saptamana trecuta cu cel mai mare val de critici europene din ultimele doua decenii. Cancelarul Angela Merkel a declarat ca asa ceva “nu se face” si i-a spus presedintelui Obama, intr-o convorbire telefo
