Descentralizare prin asumarea răspunderii Guvernului, în noiembrie, înainte de adoptarea bugetului – anunţă premierul. De ce acum, de ce descentralizare fără regionalizare? D-l Ponta nu s-a pierdut în explicaţii. De ce prin asumarea răspunderii Guvernului, şi nu trecând legea prin Parlament? Din prudenţă, dă de înţeles primul-ministru, invocând „tertipuri pseudo-judiciare“ cu care preşedintele Traian Băsescu i-a blocat „o serie de proiecte“. Două aspecte sunt clare: graba şi faptul că liderii locali urmează ca, după descentralizare, să preia atribuţii esenţiale din câteva domenii şi să intre în posesia unor fonduri generoase.
Nu contestă nimeni necesitatea descentralizării. Dimpotrivă. Dar acest proces – cu consecinţe politice, administrative şi economice pe termen lung – nu poate fi făcut oricum. Graba e suspectă, în condiţiile în care tema descentralizării administraţiei publice se află pe agenda partidelor parlamentare de ani buni. În condiţiile în care, acum, subiectul a fost repus intempestiv pe agenda publică. Fără dezbatere publică, fără consultarea experţilor, fără o analiză a consecinţelor, fără o analiză cost-beneficiu. Într-un mediu administrativ clientelist, o astfel de hotărâre, trecută prin procedură de urgenţă, poate fi catastrofală.
O explicaţie pentru această grabă ar putea fi încercarea d-lui Ponta de a-şi consolida relaţia cu aleşii din teritoriu – descentralizarea implică o politizare şi o clientelizare a structurilor administrative judeţene. La un moment dat, se conturase riscul ca, în 2014, să nu aibă ajutorul lor. Au existat câteva situaţii care, cu siguranţă, au generat o scădere a cotei de simpatie la adresa premierului. 1. Mulţi aleşi locali nu au primit banii pentru investiţiile promise în campania electorală. Or, ei vor contabiliza procente electorale în minus din acest motiv. 2. În vară a existat o
