Pilotul german Sebastian Vettel a câştigat, duminică, al patrulea titlu mondial consecutiv, după ce, la Marele Premiu de Formula 1 al Indiei, s-a impus a şasea oară în ultimele şase curse, acesta fiind cel de-al zecelea succes obţinut în actualul sezon de sportivul echipei Red Bull.
Doar germanul Michael Schumacher, de şapte ori campion mondial, şi argentinianul Juan Manuel Fangio, de cinci ori încoronat în anii 50, au reuşit să câştige mai multe titluri decât Vettel, în timp ce Alain Prost a obţinut acelaşi număr ca pilotul de la Red Bull, patru.
Marele Premiu al Indiei a relevat din nou superioritatea dezarmantă a germanului şi a echipei sale Red Bull: cel mai rapid în antrenamente, cel mai rapid în calificări şi victorie la aproape 30 de secunde diferenţă faţă de al doilea clasat. Vettel a distrus orice idee de competiţie, iar acest lucru nu îl face un sportiv iubit. Dimpotrivă.
La Marele Premiu al Canadei, în Singapore şi la alte curse din acest sezon apariţia lui Vettel pe podium a fost întâmpinată cu huiduieli de public. Nu, Vettel nu a făcut nimic rău ca să atragă oprobriul public. Pur şi simplu constanţa sa în obţinerea victoriilor enervează pentru că ucide spectacolul şi suspansul. Nimeni nu vrea să meargă la o competiţie ştiind dinainte cine câştigă.
Cifrele succesului lui Vettel pot oferi o explicaţie pentru nemulţumirile celor care iubesc duelurile roată la roată în Formula 1. Germanul a luat startul în 117 curse, de 43 de ori din pole position, a câştigat 36 de Mari Premii, în alte 23 de ocazii fiind pe podium. Însumat, patru titluri mondiale în şase ani şi jumătate de carieră în Marele Circ. În medie, Vettel a câştigat o dată la trei Grand Prix-uri la care a participat sau a fost pe podium la fiecare a doua cursă.
Dacă ne referim la ultimele 13 luni, dominarea noului Schumacher a fost şi mai clară. Având 42 de puncte
