Numai la Clubul Presei, din Washington D.C. am mai trăit aceeaşi încântare, faţă de calitatea oratorului menit a răspunde la întrebările fireşti ale unor jurnalişti, nu oricum, ci cu o atentă cântărire a fiecărei afirmaţii, vizând adevărul, dar evitând interpretări neconforme cu o personalitate comparabilă cu o fântână arteziană, de idei şi argumente, ce ţin de susurul izvorului unei vieţi destinată bucuriei de a trăi liber, peste Prut.

Citez: "Mă grăbesc să te asigur că în acest volum al Exodului din Cercul şi Cheile Labirintului nu intenţionez decât să exprim o impresie şi, pornind de la aceasta, să probez o posibilă analiză/prezentare literară.

Desigur, o impresie păstrează despre carte şi despre operă orice critic, de orice formaţie ar fi şi orice orientare ar alege. Aşadar, cuprinsul volumului dat a întregit doar o parte din viziunile critice, reliefînd şi unele orientări de perspectivă în poezia, proza, eseistica şi publicistica actuală, din Moldova de Est.

Sincer să fiu, nu mi-am pus problema chenăruirii lecturilor şi analizelor mele într-o casetă literară sau a unei etichete, pentru că mă preocupă mai puţin acest raţionament. E cunoscut faptul că etichetele se pun pentru a schematiza problemele şi aduc după ele o sărăcie de sens. În genere, ele se limitează la aspectele superficiale ale unei activităţi literare. Din păcate, am citit articole de critică literară în care se "porneşte" de la pagini fără valoare literară.

Fără intuiţie şi fără o judecată de valoare nu ne putem apropia de literatură.

Argumentul forte al precizării noastre ţine de faptul că, adesea, criticului literar (versus criticii literare) i se solicită de către neaveniţi să insereze altceva, decât ceea ce rămâne a fi - o cercetare/examinare şi o magistratură a apariţiilor editoriale. Indiferent de apartenenţă...

Acesta e în loc de argument..."

Autoru