Lumea modernă s-a consolidat în jurul libertăţii. Şi astfel libertatea individuală a devenit forţa motrice a dezvoltării societăţii contemporane. S-a ajuns până într-acolo încât libertatea şi democraţia păreau indisolubil legate, iar formula democraţie liberală folosită pentru a defini organizarea politico-economică de tip occidental explică foarte bine această viziune. Astăzi acest sistem de valori este pus sub semnul întrebării. Pe de o parte, odată cu revoluţia informatică nevoia de comunicare a trecut pe un plan secundar protecţia vieţii private, iar înfloritoarele reţele sociale transformă viaţa privată într-una publică. Pe de altă parte, libertatea individuală a fost pusă în contradicţie cu nevoia de securitate şi libertatea de informare privind viaţa cetăţenilor. Astfel că strategia de control social şi politic intuită de George Orwell şi prezentată ca Big Brother nu apare doar în regimurile totalitare, ci şi în cele "democratice". Paradoxal, dar chiar ţara care şi-a făcut un titlu de merit din apărarea libertăţii individuale este astăzi privită ca violând viaţa privată a zeci sau poate sute de milioane de oameni de pe întreaga planetă.

Efectul dezvăluirilor lui Edward Snowden privind practicile liberticide ale NSA (Agenţia de Securitate Naţională a SUA) a fost amplificat de informaţia, publicată la începutul săptămânii trecute de cotidianul francez Le Monde, privind ascultarea telefoanelor mobile ale Angelei Merkel încă din 2002, adică cu mai bine de trei ani înainte ca aceasta să fi devenit Cancelar al Germaniei. Mai mult, cotidianul britanic The Guardian a publicat în ediţia de vineri 25 octombrie un articol care prezintă documente ce demonstrează că agenţia americană a ascultat telefoanele a cel puţin 35 de şefi de stat şi de guvern (NSA monitored calls of 35 world leaders after US official handed over contacts). În faţa acestei avalanşe de informaţ