Cum găsim escroci să-i facem directori la stat?
Astăzi urmează şedinţă mare la Hidroelectrica în care ar urma să fie “decapitat” directoratul. Remus Borza, preşedintele Consiliului de Supraveghere, a anunţat o “zi a cuţitelor lungi”, când vor fi demişi toţi directorii aduşi de Mihăilă. S-ar încheia astfel o luptă între două grupări care se băteau pentru supremaţia deciziilor în interiorul companiei. “Taberele” au fost scoase la iveală cu ocazia contractului-mamut care era “uns” de o mită de milioane de euro. Cutremurul de la Hidroelectrica, provocat cu ajutorul DNA, a fost declanşat de un denunţ. Rămâne să vedem şi alte înregistrări, dacă există, anterioare datei de 11 octombrie, în vinerea în care Eugen Brădean îi propunea lui Remus Vulpescu să “treacă”, pentru o sumă substanţială, oferta firmei Energon, care bulversa piaţa prin suma angajată: 262 milioane euro. Sperăm să aflăm în continuare amănunte despre metodele de cumpărare a energiei pe aşa-zisa piaţă liberă, care, iată, arată că nu e nici chiar liberă, şi nici supusă legii cererii şi ofertei. Contractul prin care se pregătea spolierea Companiei Hidroelectrica prin oferta pe OPCOOM, unde se întâlneau cererea şi oferta, era o acoperire de fapt a întâlnirii hoţului cu prostul. Iar “prostul” urma să fie Hidroelectrica, postură în care s-a aflat de multe ori, rolul de păgubit cu acte în regulă fiind acum dirijat de Ioan Mihăilă, consilier al ministrului Niţă, şi Eugen Brădean, director marketing-furnizare în compania de stat.
Cum au ajuns ei să dirijeze în Hidroelectrica? Cine i-a adus, cine i-a promovat?
Ioan Mihăilă, membru al Consiliului de Supraveghere, are un CV cu multe găuri. Lipsesc din el angajatorii şi anumite perioade sunt “pete albe”. Nu uită însă să precizeze că a fost o victimă politică pe şantierul Hidrocentralei Turnu, în 1986; motivul real, potrivit unor surse l