Luni, se vor împlini cinci ani de la moartea lui Gheorghiţă Ghinea – Uriaşu (12 septembrie 1956, Bertea – 28 octombrie 2008, Plopeni), plastician complex – pictor, grafician, ilustrator şi, mai ales, caricaturist de forţă, autor a peste 10.000 de lucrări, expozant la vreo 500 de saloane de profil din zeci de ţări de pe tot globul, unde a câştigat peste 200 de premii, distincţii şi diplome, cu lucrări de grafică şi pictură în muzee publice şi colecţii private din ţară şi de peste hotare. A colaborat cu desene de presă la “altPHel” (şi la multe alte publicaţii) şi a fost prietenul nostru. Îi perpetuăm astăzi amintirea dedicându-i această pagină şi sperând încă în acele vremuri mai bune, când opera lui va fi adunată între copertele unui mare album. O tentativă de acest fel s-a făcut în 2009, atunci când, pe lângă o retrospectivă la Muzeul Judeţean de Artă Prahova, a apărut un album “Uriaşu”, în condiţii grafico-editoriale prea modeste şi într-un prea mic tiraj faţă de ceea ce merită cu adevărat acest început de posteritate a artistului plastic Gheorghiţă Ghinea – Uriaşu.

De miercuri, lumea e mai pitică. A murit Uriaşu! Miercuri, la prima oră, jumate ’ntuneric, jumate lumină, o veste rea a căzut ca un trăsnet de tuş pe coala încă imaculată a dimineţii. A murit Uriaşu! Până la prânz, ziua s-a înnegrit complet, de parcă o luaseră razna toate călimările de tuş din lume. Nu mai avea cine să înmoaie pensula în adâncul lor de smoală, pentru a scoate de acolo hazul şi frumuseţea şi ironia şi inteligenţa şi sarcasmul şi fineţea şi toate celelalte minunăţii pe care Uriaşu ştia să le deseneze din două linii şi-un semn pe hârtia atâtor şi atâtor ziare, pe cartonul atâtor şi atâtor expoziţii. În noaptea de marţi spre miercuri, în patul său din apartamentul-atelier din Plopeni, inima Uriaşului a încetat să mai bată. Inima unuia dintre cei mai importanţi caricaturişti români