După un start mai inexpresiv, semifinala Federer - Pospisil s-a aprins brusc pe final, iar setul decisiv a fost excelent, înainte ca elvețianul să obțină genul de victorie de care avea nevoie. Duminică, în reîntâlnirea cu Del Potro, Federer joacă pentru a 10-a oară finala la Basel. În caz de victorie, el se va califica la Turneul Campionilor.

Pentru o vreme, a părut că Federer e pe cale să-și treacă în cont una dintre cele mai îngrijite victorii ale ultimelor luni, perioadă frustrantă nu atât din cauza înfrângerilor la adversari net inferiori, cât mai ales din motiv de pierderi bruște de concentrare, de greșeli bizare venite în cascadă, sau de momente în care lăsa impresia că nu mai crede sau că renunță la luptă.

Fără să strălucească, dar mult mai îngrijit și mai preocupat decât în alte ocazii, Federer a ajuns fără mari probleme la 6-3, 5-3, 30-30 în un pic mai mult de o oră, specialitatea casei. Cu alte cuvinte, la două puncte distanță de o victorie de rutină, confortabilă, fără serviciu pierdut, fără energie consumată, dar și fără cine știe ce farmec. Până la urmă, cred că ora petrecută suplimentar pe teren și emoțiile masive prin care a trecut s-ar putea să-i fi făcut de fapt un bine.

Game-ul pierdut pe propriul serviciu la 5-3 în setul doi l-a debusolat pe Federer și l-a aruncat într-una dintre acele perioade întunecate atât de des întâlnite în ultima vreme. Panica a traversat tie-break-ul, cedat fără mare luptă, și s-a extins până în startul decisivului, când Federer a predat un game pe serviciu care putea să-l coste. Asta deși a condus cu 40-0, scor de la care a făcut cinci erori neforțate consecutive.

Dar de data asta, elvețianul a avut reacție. Dintr-un repertoriu atât de generos de lovituri din care să-și aleagă, Federer are luxul să găsească mereu o soluție care să funcționeze la parametri deosebiți. Azi a găsit ieșirea cu reve