Veselie mare la Deveselu. Acum chiar că au venitără americanii. Păcat că mulţi dintre bunicii noştri nu mai sunt să-i vadă pe yankei cum dau năvală în ţărişoara asta, spre ciuda ruşilor. Aşadar, în vreo doi ani o să avem 24 de rachete antirachetă care vor proteja Europa (inclusiv România) de atacurile oamenilor răi din Orient sau de aiurea. Super. Evident, lui Vladimir „Ilici” Putin nu-i pică bine. Dacă puşcăm şi rachetele lor?? Şi ce dacă?!, ar spune ţăranul de la Deveselu, motivat de faptul că vaca lui de subzistenţă poate deveni vedeta produselor lactate pentru soldaţii americani. Apropo, constuirea bazei presupune nişte cheltuieli, sume frumoase dacă ne gândim la ce se va face acolo. Cine beneficiază, cine construieşte? Firme româneşti? Aş. Firme americane? Yes. Lucrările se ridică undeva la 125 milioane de euro.
Există şi ceva zvonuri că ai noştri vor construi o potecă şi o baracă, undeva la 3 milioane de euro. Acuma, pe cine să dai vina? Pe americani? Nici vorbă. Ei ştiu cum stă treaba şi e normal să-şi tragă spuza pe turta lor. Mă gândesc însă la cum au negociat politicienii noştri amplasarea bazei. O-m fi în NATO dar nimic nu e gratis. Tot ei ne-au învăţat, vezi reconstrucţia Irakului, Afganistanului, Bosniei, etc. Din păcate, „ne-au învăţat” este un fel de a spune. Politicienii noştri, experţi în apărare, nu au avut chef de negocieri adevărate. Ne-au aruncat-o pe aia cu industria pe orizontală, că zona se va dezvolta de la sine, că militarii americani vor arunca cu bani în stânga şi-n dreapta. Oof.
Poate vă gândiţi că este un caz minuscul, fără mari efecte economice. Haideţi să ne imaginăm totuşi că ar fi un obicei generalizat „non-combatul” politicienilor români. Avioanele second-hand pe care le cumpărăm de la portughezi, de exemplu. Dăm 600 de milioane de euro pe nişte MIG-uri 21 în variantă americană – F16 pe numele lor. Cu ce ne alegem? Ap
