Nişte simulări în care miniştrii îşi fac treaba? O simulare cu reducerea economiei gri? O simulare cu îmbunătăţirea colectării taxelor şi veniturilor? O simulare cu buget multianual, care să nu mai fie schimbat în funcţie de umorile politicianiste şi să permită dezvoltări fluente în societate, indiferent de rezultatele alegerilor?

Şi dacă ne iese, din întâmplare, vreuna din simulările de mai sus, să o şi punem în practică, pe bune? Sunt întrebările care mi-au venit în minte după episodul de săptămâna trecută cu „simularea„ creşterii cotei unice de impozitare, informaţie ce a transpirat din zona politică şi pe care premierul Ponta s-a grăbit să o dezmintă.

Eu ştiu că în general la noi nu prea iese fum fără foc, şi numai faptul că oficialii au „simulat„ aşa ceva mă pune un pic pe gânduri. Şi zic: dom’ne, oamenii aştia chiar nu învaţă nimic?!

Un banc excelent, pe care l-am mai povestit, cred, dar nu mă pot abţine: trei economişti pleacă, în weekend, la vânătoare. Un avion îi aduce în sălbăticie - munţi, păduri nesfârşite, nicio aşezare cale de sute de kilometri. Înainte de a pleca, pilotul le spune că avionul său este foarte mic, aşa că vor putea aduce acasă, la întoarcere, un singur urs.

La întoarcere, fiecare împuşcase câte un urs. Avionul vine, pilotul nu se poate împotrivi şuvoiului de argumente, vorbe şi măsurători, aşa că se declară învins şi acceptă să încarce cei trei urşi vânaţi. Aparatul încearcă să decoleze, se înalţă cât de cât, zboară balansându-se, pilotul turează motorul, dar totul este în zadar - se prăbuşesc. În cădere, unul din cei trei economişti se uită pe geam şi întreabă: „...unde suntem?„

Altul se uită şi el pe fereastră şi îl lămureşte:

„...cam la trei sute de metri est de locul unde ne-am prăbuşit anul trecut!„.

Dacă înlocuim economiştii cu politicieni locali, obţinem istoria ultimelor