Dezbaterile cu privire la aşa-numitul ”cod de conduită”, dress- code sau cum doriţi să îi spuneţi.. au constituit o preocupare pentru unii parlamentari în ultima săptămână sau mai bine spus, ultima lună. Şi nu cred că mai e nevoie să spun şi că multe dintre declaraţii au făcut deliciul presei şi al cititorilor..
Nu mi-am propus să fac o discuţie despre modă, festivaluri de modă sau despre ce înseamnă frumos sau decent... Îmi doresc doar să fac o paralelă succintă între ceea ce înţeleg unii dintre colegii mei despre ce ar trebui să fie un cod de conduită şi ce înţeleg alte state din Europa sau din lume.
Să începem de la faimoasa declaraţie a preşedintelui comisiei pentru regulament din Camera Deputaţilor. "parlamentarii români trebuie să aibă ţinute oficiale decente, şi să nu vină în Parlament aratând ca o paiaţă.” Şi nu pot să nu citez în continuare... "Rolul unui astfel de Cod nu este acela de a participa cu parlamentarii la nu ştiu ce prezentare de moda sau de coafuri. Poţi fi decent şi cu coadă, n-are nicio relevanţă, nu mai suntem ca pe vremuri să te tundă când te duci la şcoală.” În opinia mea, e fascinantă pledoaria aceasta pentru ţinute decente şi păr tuns cu briceagul la frizeria de la colţul blocului. Tot acelaşi domn recunoaşte: ”Codul vine să te îndrume către o cale bună, dacă nu vrei să o iei pe calea asta, mandatul este imperativ, nu am ce să-i fac decât să-l tot sancţionez, dar mandatul nu pot să-l ridic.”
Nu pot să nu remarc faptul că se vorbeşte despre "mandat imperativ”, când Constituţia României prevede expres în art. 69 că ”Orice mandat imperativ este nul.” Voi veni poate cu precizări cu altă ocazie.
Revenind la codul de conduită: practic, avem o idee, ni se pare că e una strălucită, dar nu ştim cum să o transformăm într-o metodă viabilă de combatere a ”problemei” pe care am identificat-o. Nu ştim ce sancţiuni trebuie aplic
