Astăzi, după 20 de ani de la căderea comunismului, guvernul de la Bucureşti are în vedere o împărţire administrativă care şterge cu totul amintirea vechilor scaune secuieşti. Maghiarii protestează.

Unul dintre liderii manifestaţiei, Tamas Sandor, preşedintele UDMR Covasna, a declarat: „Ţinutul Secuiesc aparţine acelora care cred în el. Niciodată nu vom renunţa la credinţa noastră pentru dobândirea autonomiei teritoriale a Ţinutului Secuiesc.” Iar preşedintele UDMR a confirmat mesajul: „Prin năzuinţele noastre de autonomie, prin ţelurile noastre, nu vrem să luăm nimic nimănui, nici românilor, nici maghiarilor, nu vrem să luăm nici bunuri, nici proprietăţi, nici decizii, nici drepturi. Cerem însă ca noi secuii, maghiarii din Transilvania şi Ţinutul Secuiesc, să avem puterea de a decide singuri în chestiunile care ne privesc.” Pe o pancartă purtată în marş scrie de asemenea „Vrem autonomie, Nu independenţă”.

Cu toate acestea, nu putem vorbi de o radicalizare subită a minorităţii maghiare. Ca să înţelegem cum se cuvine mesajul manifestaţiei de duminică trebuie să aşezăm faptele în contextul politic mai larg.

Guvernul USL a lucrat de-a lungul acestui an la un proiect de regionalizare a ţării care a ignorat se pare în toate variantele sale dorinţele minorităţii maghiare. Ministrul Liviu Dragnea nu a publicat nicio versiune a unei noi împărţiri administrative, dar au răzbătut în presă tot felul de informaţii potrivit cărora judeţele Harghita şi Covasna vor fi topite într-o regiune mai largă cu majoritate românească. De altfel actuala împărţire pe regiuni trasată încă din 1999, atribuie zonele secuieşti unei ample regiuni din care mai fac parte judeţele Braşov, Sibiu şi Alba. În cazul în care regiunile ar dobândi o reală autonomie administrativă, maghiarii ar pierde complet statutul de majoritate tradiţională pe care îl au încă în cadrul judeţ