Ioan T. Morar, Negru şi Roşu,
Editura Polirom, Iaşi, 2013, 336 pag.
Marele roman”, aşa îşi numea Ioan T. Morar proiectul visat încă înainte de Lindenfeld (2005) – debutul său în proză. Iată-l acum finalizat: se numeşte Negru şi Roşu şi este de departe cel mai ambiţios roman apărut anul acesta.
Evident că titlul (nepotrivit) se revendică din schema lui Stendhal. Însă Ioan T. Morar revarsă în textul lui pledoariile scriitorului francez până la un punct. Ca şi cum n-ar vrea să iasă din metodă, dar e necesară o mişcare de accent. Julien Sorel se numeşte Jorjan Nicolae şi e un ţigan cu ochi albaştri din Tărtăreşti. Odată cu plecarea la Şcoala Militară de la Câmpina, la 14 ani, el îşi falsifică identitatea: se va numi Georgian Nicolau. Dictatura militară îi oferă şansa frontului de Est, iar cucerirea şi apoi represaliile din Odessa îl aşază în prim-planul Istoriei.
Deopotrivă salvator şi călău, Georgian urmează, de fapt, traiectoriile sociale inaugurate de „fiul cherestegiului” din Roşu şi negru. Ioan T. Morar nu se mulţumeşte cu nivelul dogmatic al „Restauraţiei” franceze de altădată şi planifică ample căderi în Istorie. Războiul şi pregătirile sovietice de la 23 august reclamă dereglări de macaz existenţial. Tânărul locotenentcolonel Georgian Nicolau trebuie să aleagă noua ordine sau fidelitatea surdă. Soluţia scriitorului bănăţean are toate datele pentru a tensiona un destin imprevizibil. Asta va fi drama lui Georgian: fuga lui sofisticată de rădăcinile ţigăneşti se prelungeşte, indiferent de izbânda măştii sociale. Ba mai mult, când îşi asumă în sfârşit identitatea, acelaşi destin potrivnic îl forţează să poarte masca în următorul act.
Stendhal transmitea eroului o voinţă aparte, necesară absorbţiei grăbite a lumii, fapt demonstrat prin arderea etapelor. Era vorba de felul cum autoeducarea poate transforma un individ într-o
