Se spune că în Statele Unite, în vremurile de dinaintea Prohibiţiei, s-a format o stranie alianţă, între acei baptişti care doreau interzicerea vânzării duminicale de alcool şi contrabandişti... care doreau acelaşi lucru. Din motive diametral opuse, evident.
Nu ştiu cât de adevărată este istoria aceasta. Oricum ar fi, economistul american Bruce Yandle a folosit-o pentru a construi un model. Unul care explică un fapt bizar al zilelor noastre.
Baptiştii, în această interpretare, ar sprijini din motive religioase o politică restrictivă relativă la alcool. Însă restricţiile convin, paradoxal, şi contrabandiştilor. Scopul lor ar fi să obţină o ridicare a preţului la băutură şi să îşi sporească, astfel, profiturile în detrimentul comersanţilor legali.
Cele două grupuri nu sunt într-o alianţă formală. Dimpotrivă. Ele se pot detesta sau critica unul pe altul. Dar se întâmplă să sprijine aceleaşi politici. Uneori chiar aceiaşi politicieni. Aceştia din urmă se pot revendica de la o platformă morală, în vreme ce acţionează ca un lobby al traficanţilor de băutură. Vorba lui Will Rogers: "Prohibiţia este mai bună decât să nu mai găsim deloc alcool".
Modelul teoretic al lui Yandle mi-a adus aminte de ceva. Scriam, zilele trecute, câteva paragrafe despre sistemele de vot de tip turneu (cu mai multe runde). Cel mai simplu dintre acestea este bine-cunoscutul sistem de vot în două tururi.
Unul dintre aspectele iritante ale acestui sistem - care are, alt¬minteri, şi numeroase calităţi - este posibilitatea apariţiei "coaliţiilor contra naturii". Cunoaşteţi schema. În primul tur vedem candidaţi care se joacă în picioare unii pe alţii. Criticile curg gârlă, acuzaţiile zboară dintr-o parte în alta. Suntem asiguraţi, de către fiecare, că toţi ceilalţi concurenţi sunt Belzebub în persoană.
Iar în turul 2... surpriză! Candidaţii eliminaţi, măcar o parte din
