La o privire superficiala, ai zice ca societatea civila din Romania trece printr-un proces galopant de revigorare.
Unde te intorci dai de un miting, de o demonstratie, de la cele maraton impotriva exploatarii aurului la Rosia Montana, la cele explozive, cu preoti tulburati si morti inviati, impotriva gazelor de sist, pana la cele emotional-nationaliste pentru unirea cu Republica Moldova si cele periodice ale secuilor pentru autonomie teritoriala.
Tara se misca, nu-i asa? Nu-i asa. Tara este groaznic de inerta in chestiunile esentiale si manipulata copios in cele care fie au potential de scandal, fie servesc intereselor cuiva.
In povestea Rosiei Montana, spre deosebire de multi oameni cu certitudini ferme, eu inca nu am inteles daca ea este in principiu o solutie buna sau rea, pentru tara in general si pentru zona respectiva in special. Proiectul premierului Ponta, respins de deputatul Ponta este o ineptie, nu la el ma refer. Ci la proiectul exploatarii in general pentru ca nu s-a gasit inca vocea suficient de puternica si suficient de credibila care sa explice daca pus altfel in practica acest proiect poate fi bun.
Protestele nu au lamurit acest lucru insa au incercat sa impuna lideri de carton cu iz de creatie de laborator, cu sau fara plete, foarte buni pentru aruncat mesaje inflamante si creat diversiuni perfecte. Statura lor ridicola a sabotat proiectul si a alungat din piata cei mai multi dintre oamenii de buna credinta, dar intial schema parea sa dea rezultate.
Gazele de sist au unit in mod paradoxal taranii cu popa in frunte de la Pungesti, cu hipster-ii cu Iphon-ul in frunte de la Bucuresti. Nu e putin lucru, se-ntelege. Dar coincidenta de viziune este, sa recunoastem, uimitoare. Din pacate insa, nici unii, nici altii nu au inteles mai nimic din tema protestului lor.
Si stiti de ce? Pentr