Când vezi un film bun, devii victima propriei teorii a relativităţii: după 90 de minute, ai sentimentul că timpul s-a scurs foarte repede, iar la ieşirea din hiperspaţiul emoţiei estetice, te simţi puţin mai înţelept, ca şi cum ar fi trecut câţiva ani peste tine. Experienţele plăcute n-au legătură cu fizica, ci cu psihologia. Eşti norocos dacă încerci senzaţia asta de babă trecută prin viaţă şi când participi la alte întâmplări culturale. Aşa au stat lucrurile în ultima seară FILIT, când Teatrul Naţional a găzduit dezbaterea „Scriitor în Est”. Invitaţii lui Luca Niculescu au fost Ştefan Baştovoi şi Andrei Kurkov.Savantul sovietic a descoperit globalizarea

Un basarabean şi un ucrainean se întâlnesc la un festival ieşean. Nu e un început de banc. Şi nici nu e startul unei aparente ciocniri de civilizaţii. Chiar tema – „Scriitor în Est” – îţi face gândul să alunece înspre o globalizare. Una cu specific răsăritean, unde literatura a mocnit ca jarul după Cortina de Fier şi a izbucnit ca focul după căderea acesteia. Specificul ăsta are propriul „aquis comunitar”: unul înţesat de năluci ale valorii, de false ierarhii sociale, de politici de promovare a mediocrităţii; toate, surse de inspiraţie dintr-un „aparatcik” sovietic, care a lăsat urme în viaţă. Iar cum literatura este scrisă de oameni, care au în general prostul obicei de a povesti vieţi, un basarabean şi un ucrainean pe tărâm ieşean compun un tablou ce are aceleaşi tonalităţi de culoare.

În aparenţă, Ştefan Baştovoi şi Andrei Kurkov vin din spaţii diferite. Primul e născut în Republica Moldova de astăzi, şi-a făcut studiile la Iaşi, s-a întors acasă, s-a călugărit, trăieşte câteodată şi prin păduri şi scrie în româneşte. Kurkov e născut la Leningrad (pe vechi), la Sankt Petersburg (pe şi mai vechi şi pe nou), trăieşte în Ucraina câteva luni pe an şi în restul timpului prin lumea occidentală şi scrie î