Fotbalul francez se pregăteşte de grevă, de teamă că jucătorii vor avea aceleaşi salarii ca suporterii
În Franţa se pregăteşte o grevă. Sună ca un banc sec, englezesc. Nu e orice fel de grevă, e o grevă în fotbal. Din 1972, scrie “Le Monde”, sportul-rege n-a mai protestat la locul de muncă. Atunci era vorba despre o grevă a jucătorilor împotriva cluburilor, acum este vorba despre o grevă a cluburilor împotriva statului. Legea care impune taxarea cu 75 la sută a veniturilor foarte mari se apropie de promulgare. “Regula este aceeaşi pentru toţi!”, i-a anunţat preşedintele Hollande pe şefii de cluburi răzvrătiţi.
În fotbal, această măsură va avea drept consecinţă ruinarea spectacolului şi a star-systemului, care şi-aşa nu se simte prea bine. Din pricina impozitelor mari din Hexagon, cluburile nu pot aduce fotbalişti scumpi, pe care să-i plătească regeşte. Jucătorii formaţi în Franţa pleacă în campionate mai generoase, în Spania, în Anglia, în Italia. Nu e o tragedie decît la nivel de orgolii naţionale sau multinaţionale.
Asta se întîmplă în ţara lui “libertate, egalitate, sindicate”. Puţin probabil să ne confruntăm cu o mişcare similară, la un moment dat, în fotbalul nostru. Vi-i imaginaţi pe capii fotbalului mic şi mare unindu-şi forţele pentru un scop comun, cu excepţia alegerilor de la FRF şi LPF? Puţin probabil. Însă modelul francez în condiţii de presiune merită observat. În primul rînd, pentru a vedea cum reacţionează televiziunile deţinătoare ale drepturilor asupra Ligue 1. În al doilea rînd, o grevă în fotbal e o grevă în fotbal: o încruntare a copilului răsfăţat de societate şi de politicieni. Grav! Nu poate fi trecută cu vederea! Politicienii dau cu piciorul în minge şi aplaudă în tribune de cîte ori au ocazia. Aşa că au lăsat, discret, portiţa deschisă negocierilor. Pînă pe 29 noiembrie, prima zi de grevă, cluburile au răgaz să-şi pledeze
