Ciudat, într-adevăr, cât de repede trec zilele pe lângă noi. Nevoile şi grijile domină viaţa cotidiană, astfel că, rareori, în unele cazuri niciodată, suntem mânaţi de convingere şi nu din interes, să zăbovim cu gândul la cei la care apelăm doar când suferinţa nu mai poate fi oprită: la oamenii cu halate albe. La acei oameni pe care îi considerăm, pentru o clipă, Dumnezeu! De ce numai când suntem bolnavi? Nu cred că există un răspuns logic pe măsură. Că medicul îl crede sau nu pe pacient, numai el poate să spună. Cert este că, prin felul său de a fi, pare, în acele momente, cel mai bun prieten, un adevărat salvator al celui aflat în suferinţă. Un doctor adevărat este şi un om adevărat. Pentru el nu există interes, ci pasiune, profesionalism. Pasiunea pentru a alina suferinţa din om. Ştie să vindece cu bisturiul, dar şi cu vorba. O mângâiere pe creştetul bolnavului este, uneori, mai scumpă decât diamantul.

Un astfel de medic am întâlnit la Spitalul Filantropia, în persoana domnului Dragoş Median – oncolog. Numai la auzul cuvântului te cutremuri pentru că oncolog este sinonim cu acea boală care încă ucide - cancerul. Şi, cu toate astea, Dragoş Median a demonstrat, prin dăruirea de care dă dovadă, că, până la urmă, şi această boală este la mâna medicinei. Şi nu invers.

Îşi petrece fiecare zi salvând femeile bolnave de cancer. Că este vorba de cancer la sân, care, din păcate, apare tot mai des în rândul femeilor de toate categoriile, sau de orice altă formă de cancer, scopul doctorului Dragoş Median este unul singur: acela de a se asigura că viaţa femeii merge înainte. Riscul există, însă profesionalismul, dăruirea şi omenia acestui medic au valenţe nebănuite.

Povestea pare simplă, parcă decupată din umanismul medicului cu inimă mare, însă mesajul nu are echivalent ca importanţă socială. Misiunea nobilă a acestor oameni este demnă de a fi urmată. Iar