La decizia de a-l trimite pe Berbeceanu în arest a cântărit foarte mult faptul că “7 ani a avut cunoştinţă de faptele grave comise de către Cristian Litera şi, cu toate acestea, a înţeles să nu se sesizeze oficial şi în calitatea sa de existenţa infracţiunilor comise şi nici să informeze asupra acestor fapte”.
La baza formulării de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism – Serviciul Teritorial Alba Iulia a solicitării de luare a măsurii arestării preventive pe o perioadă de câte 29 zile faţă de inculpaţii Biriescu Titus Gabriel, Biriescu Anişoara Ramona şi Berbeceanu Traian, cercetaţi în dosarul nr. 13/D/P/2011, au stat o serie de elemente ce trec dincolo de statutul de indicii temeinice şi suspiciuni rezonabile.
S-a discutat, zilele acestea, despre faptul că arestarea comisarului şef s-ar fi făcut pe bănuieli şi presupuneri. Dincolo de analiza emoţională, cei ce se numără printre fanii d-lui comisar Berbeceanu trebuie să înţeleagă că, în faza de urmărire penală, procurorii nu pot veni cu probele în piaţă, la tarabă, să le analizeze tot românul priceput la fotbal şi justiţie televizată.
Primul şi cel mai important argument este acela că dosarul penal în care este cercetat Traian Berbeceanu datează din 2011. Timp suficient, aşadar, ca anchetatorilor să li se confirme bănuiala că există o legătură între poliţist şi infractori.
Din coroborarea actelor existente la dosarul cauzei, a declaraţiilor martorilor, învinuiţilor, inculpaţilor, a documentelor economice, contabile şi a expertizelor efectuate, a proceselor verbale de transcriere a convorbirilor telefonice şi ambientale a rezultat existenţa unor fapte sau informaţii apte să convingă un observator obiectiv că este posibil ca persoanele din cauză să fi săvârşit infracţiuni
